Grădina cu flori
Adrian Păunescu

Ţi-am adus o gradină de flori,
câte-n braţ mi-a-ncăput,
poţi să urci, să rămâi, să cobori,
eu ţi-o dau, pentr-un singur sărut.
Ţi-am adus o gradină cu flori,
hai în ea, că-i a ta, doar a ta,
şi din braţele mele, cândva,
poţi oricând, dacă vrei, să cobori....
Port în braţe fatale grădini,
urcă-n ele, să simţi cât iubesc,
precum e obiceiul lumesc,
te primesc, şi cu flori, şi cu spini...
O gradină cu flori pentru noi,
o gradină, cu ochi către cer
şi pe ea, numai asta îţi cer,
să fugim, să plecam din noroi...
Hai în braţele mele cu flori,
ca pe-o ploaie cerească, te strig,
poţi să stai, dacă simţi că ţi-e frig,
dacă vrei , poţi să ...nu mai cobori...
Dar primeşte-acest ordin de zi,
hai în braţele mele, cântând,
să plecăm, să plecăm, mai curând,
unde, încă, se poate...iubi.
Nu voiesc să te pierd, sau să...mori,
în botanică vreau să rămân,
eu să fiu chiar şi-o claie de fân,
tu să fii floarea mea, între flori...