A nu putea vorbi

Adrian Păunescu

La tine-am ajuns prea târziu
Sătul de atâtea cuvinte,
Sunt gata să uit tot ce ştiu
Nu vreau nici...aduceri aminte.

Imagini şi sunete cad
Şi nu le mai pot reproduce,
Cu trupul mă aflu în iad,
Cu sufletul, încă pe cruce...

Pe scenă vin demoni limbuţi,
Au loc bucurii şi răzmeriţi,
Dar noi între noi suntem muţi
ŞI merit o dramă şi meriţi...

Şi-aş vrea să-ţi vorbesc şi observ
Că însăşi tăcerea e-o turlă,
Mă biciuie fiece nerv
Ce vrea să vorbească şi...urlă!