Cu tine, fără tine...

Adrian Păunescu

Mâinile acestea, care te-au cuprins,
Să-şi găsească locul nu mai pot,
Într-o vreme mare şi de necuprins,
Voi pleca şi eu, cu mâini cu tot.

Te rog să nu mai vii,
Te rog să nu mai vii,
Mi-ar fi mai rău, ţi-ar fi mai rău,
Şi-aşa m-am consolat,
Ca orişice bărbat,
Am primăvara-n locul tău.

Şi n-am să te mai strig,
Nici când va fi mai frig,
Şi, prin ninsori, am să mă port,
Sunt fericit cu ea,
Cu-această iarnă-a mea,
Eu iarna-n braţe am s-o port.

Şi mă voi amăgi,
În fiecare zi,
Că iarna-n braţe îmi căzu,
Ca să-nţeleg târziu
Ceva ce şi azi ştiu,
Că primăvara mea eşti tu,
Că iarna mea, la fel, eşti tu,
Tu , vremea vieţii mele, Tu ...