În serviciul dv. 

Adrian Păunescu

Merg cu pumnii strânşi pe stradă.
Fiecare deget plânge,
Simt că dacă i-aş deschide
Mi-ar intra nămeţi în sânge.
Sunt cu tine cea mai bună
Şi mai sfântă dintre toate
Şi numesc iubirea noastră
Jignitor - singurătate.

Însă tu îmi eşti ursită
Şi mă chemi plângând acasă
Şi desfac spre tine pumnii
De iubirea friguroasă.
Tu eşti floarea de la munte
Strămutată într-o glastră
Şi te doare dintre toate
Cel mai mult iubirea noastră.

Iartă-mi frigul de pe sânge,
Iartă-mi moartea din cuvinte,
Dar afară simt nămeţii
Şi puţine lucruri sfinte.
Merg cu pumnii strânşi pe stradă
Şi mi-e rău şi-apoi mi-e bine
Şi-i deschid numai când vântul
Mă va regăsi cu tine.