Noapte în străini

Adrian Păunescu

Nu e al meu nici patu-n care dorm,
M-ating de masă, lemnul ei scrâşneşte,
În haine sunt cuprins ca într-un cleşte,
Conţin pustiul şi-i rămân confuz...

Deşert etern în sânge şi în os,
Pe unde calc, nu se găseşte oază,
Ci numai umbre care...delirează
Într-o lumină fără de miros.

Intrasem fără pată, ca un făt,
În propria-mi sahară suferindă,
Străină-mi este calea îndărăt,
Nu ştiu ce ar putea să mă surprindă.

Şi când mă uit, şi eu, cum mai arăt,
Nisip mărunt se scurge din...oglindă...