În neant, într-o gară...

Adrian Păunescu

Sunt bolnav şi te-aştept
În neant, într-o gară,
Am, o floare la piept
Şi...mi-e gura amară...

Nu mai are vreun rost
Să te mint că mi-e bine,
Eu voi fi cum am fost
Totdeauna cu tine.

Tu mă ştii mai adânc
Decât lumea de-afară
Te aştept şi te plâng
În neant, într-o gară...