Zbor curat
Ioan Alexandru

Treptat luminile s-au stins
Şi noaptea răsări fierbinte
Şi-am fost din nou răpit şi dus
Pe aripi tinere şi sfinte.

Unde-am ajuns nu cunoşteam
Trecurăm dincolo de ape
Şi-am coborât într-un târziu
Pe ţărmul marilor garoafe.

Fluturi de aur străbăteau
Plăpânda mea alcătuire
Şi iar am început să plâng
Lovit de milă şi iubire.

Ochi blânzi veneau în jurul meu
Cu candele de mir uşoare
Şi-ncet se închega un imn
Ţesut din lacrimi şi-ndurare.

Cuvânt nu mai era - şopteau
Doar adâncimi fără de nume
Cu roua umbrei luminând
Curat, de dincolo de lume.